Quo vadis (Încotro?)

Vineri, 22 ianuarie, între orele 8.00 și 21.00, peste 700 de colegi din Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa” au stat la multiple cozi pentru a-și alege un nou rector, un nou Senat și noile Consilii ale Facultăților.

După cum se știe, pentru funcția de rector am candidat alături de alți șase colegi. Rezultatul oficial al scrutinului arată că am primit cele mai multe locuri 1 pe buletinul de vot și majoritatea absolută a opțiunilor pozitive (pozițiile 1, 2 și 3 din cele 7 posibile). Le mulțumesc din suflet și pe această cale tuturor colegilor care au venit la vot și mi-au acordat încrederea lor, la fel cum le mulțumesc și celor pe care n-am reușit să-i conving.

Am dus o campanie curată și constructivă, mi-am promovat ideile și proiectele în mod transparent, prin întâlniri publice cu sute de colegi, prin dezbateri la care i-am invitat și pe ceilalți colegi de competiție. Am făcut-o din dorința firească de a fi judecați pentru ceea ce spunem și ne asumăm în mod public, pentru ceea ce suntem cu adevărat și nu pentru ceea ce se vehiculează prin zvonuri și povești anonime.

Din păcate, o analiză onestă a acestor alegeri ne arată că voința majorității, principiu democratic fundamental, a fost viciată de un sistem de cuantificare a voturilor care premiază neimplicarea, fuga de răspundere, frica de dezbatere ( calificate fals și ipocrit drept ”spirit de moderație”), eschiva, camuflajul, dublul limbaj, aranjamentele pe sub masă și jocurile de culise. În schimb, se penalizează curajul de a ieși în față și de a spune lucrurilor pe nume, asumarea responsabilității, discursul pozitiv, atitudinea constructivă și dorința de schimbare reală.

Nu cred că de asta are nevoie universitatea noastră, cum nu cred că asta și-o dorește majoritatea covârșitoare a colegilor noștri care s-au prezentat vineri la vot pentru a-și exprima onest opțiunea pentru viitorul rector. Chiar și cel care a implementat la UMF acest sistem de vot, profesorul Cristian Dragomir, recunoștea recent, într-un interviu acordat Ziarului de Iași, că ”sistemul este foarte bun, dar aplicat la englezi” pentru că ”în România, marele risc este ca voturile să se risipească și să nu respecte valoarea reală a candidaților”.

Am contestat mereu și voi continua să contest acest sistem nociv prin toate mijloacele legale.
E un demers la care mă obligă atât colegii mei care au candidat pentru alte poziții în UMF, la Senat, în Consiliile Facultăților și cele Departamentale și care au căzut victime aceluiași sistem vicios dar și responsabilitatea pe care o am față de sutele de colegi care ne-au acordat majoritatea voturilor lor.

Nu exprim aici vreo frustrare personală, deși nu pot să neg că nu m-a încercat și acest sentiment omenesc, ci o stare de lucruri din universitatea noastră pe care unii, deși o deplâng public cu fiecare ocazie, în realitate o întrețin și o promovează cu sârg. Nu cred că mai putem continua așa.

Deși alegerile sunt o dată la patru ani, schimbarea în bine nu se poate produce decât prin perseverență și efort continuu. Consider că nu mai avem nicio justificare pentru a închide ochii, a ne astupa urechile și a ne pune lacăt la gură, dimpotrivă, avem toate motivele pentru a continua o luptă care nu poate sfârși odată cu închiderea unei urne de vot.

Prof.univ.dr Norina Forna